Se-mbracă în doliu iarăși frumoasa Bucovină,
Căci blândul ei păstor spre
Cer azi a plecat,
Plâng florile de mai cu lacrimi de lumină,
Plâng dealurile-n văi, că doru-i nesecat…

Părinte bun, prea-îndrăgit de cler și credincioși,
Înaltul Pimen a lăsat în urma Sa iubire,
Plâng fiii Bucovinei, căci sunt drept-credincioși
Și plânge România în zvon de prohodire…

Se tânguie poporul cu bocete de clopot,
Căci vrednicul ierarh i-a binecuvântat,
Le-a dat povață sfântă din mintea-i ca de chivot,
Cu inimă de aur mereu i-a îmbrățișat…

Și Voronețul și Humorul îi mulțumesc acum,
Rugându-se la Domnul să-i construiască Sus,
Și mănăstiri și schituri, de sufletu-i preabun,
În Putna cea de Sus, sluji-va făr’ de-apus!

Cu ochii lini, făcuți din petece de cer,
Privește blând spre cler și spre popor,
Cerându-i lui Hristos să aducă-n sfânt mister,
Lumina și credința în duh mântuitor!

Pr. Emil Nedelea Cărămizaru