Vedem cu ochiul liber strădania unora de a putea convinge pe cât mai mulți, ca absolut necesară prezența orei de educație sexuală în școala românească de astăzi și de mâine… Suntem deja, din păcate, se pare, în fața unui fapt deja împlinit, fără o necesară dezbatere publică pe acest subiect atât de sensibil.
Sunt mamă a trei copii, și de aceea îmi permit să îmi pun întrebări și să pun întrebări, într-un mod civilizat și sincer.
Mă întreb, spre exemplu, cine poate garanta că cei care vor preda noțiunile generale de sexualitate, pentru copiii aflați la o vârsta fragedă, nu vor începe să implementeze la un moment dat, ceea ce unii doresc, o sexualitate agresivă, specifică societății postmoderne, antireligiose și anticreștine, cu proveniență în ceea ce se definește a fi așa numita ideologie sexo-marxistă, care bântuie în mod agresiv și obsesiv lumea contemporană?
Această ideologie nu ține sub nicio formă cont de faptul că omul nu este numai trup, ci are și suflet… Că omul nu are numai instincte primare, ci și iubire ridicată la nivel de virtute, mai ales în relația firească dintre baiat și fată/bărbat și femeie…
Cred că nu trebuie să acceptăm exacerbarea fenomenului sexologic , exersat mai ales pe mințile unor copii plăpânzi și nepregătiți pentru anumite noțiuni, ce îi pot marca în mod negativ pentru toată viața.
A nu se înțelege că sunt împotriva educării copiilor în planul unor cunoștințe necesare despre sexualitate, spre exemplu la orele de dirigenție, sau mai ales în familie.
Da, este normal, firesc, uman să fie așa. Spre exemplu, creștinismul este cel care ne învață că nu trebuie să ne rușinăm de ceea ce este omenesc… “Qui est humanus non pudor est”(de ceea ce este omenesc nu trebuie să ne fie rușine), cum spune latinul…
Dacă citim în Biblie “Cântarea cântărilor”, ne vom lămuri că erosul natural, plin de lumină și iubire, dintre doi tineri, mire și mireasă, se înfățișează în deplinătatea splendorii unirii acestora în fața lui Dumnezeu.
Așadar, concluzionând în cadrul celor câtorva gânduri, expuse mai sus, cred foarte mult într-un echilibru absolut necesar, în acest demers social, care implică ceea ce avem noi mai de preț, copiii noștri!
Prezența toatală a familiei, ca factor HOTĂRÂTOR în privința educației propriilor copii, mai ales în ceea ce privește educația sexuală a acestora, este așadar, absolut necesară.
Eu cred că acest mod de abordare este democratic, moral și civilizat…
