Romanii nu mai știu să se bucure nici măcar în zilele de sărbătoare. Unde sunt vremurile de altă dată când dădeam mână cu mână noi toți cu inima romană?
Îmi trece prin minte ce zicea M. Kogălniceanu: Alegându-te pre tine Domn în țara noastră, noi am vrut să arătăm lumii aceea ce toată țara dorește: la legi nouă, om nou. O, Doamne! Mare și frumoasă îți este misiunea! Constitutia din august însemnează o epocă nouă și Măria ta ești chemat să o deschizi. Fii dar omul epocei, fă ca legea să înlocuiască arbitrariul, fă ca legea să fie tare, iar Tu, Măria Ta, ca Domn, fii bun și blând, fii bun mai ales pentru aceia pentru care mai toți Domnii trecuți au fost nepăsatori sau răi. (…) Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace și de dreptate; împacă patimile și urile dintre noi și reintrodu în mijlocul nostru strămoșeasca frăție” unde sunt vremurile de altă dată când dădeam mână cu mână noi toți cu inima romană?
Moldova a ajuns polul sărăciei iar București – Ilfov polul bogăției! S-a schimbat ceva în bine de la mica unire? Suntem în direcția bună? Mai suntem uniți în această mare dezbinare? Este o adevarată binecuvântare să fii șeful statului și să poți aduce cetățenilor liniște-siguranță-prosperitate și unitate. Am văzut un discurs rigid, o defilare forțată- nuanțe de gri și negru și un monolog cu nasul în hârtie!
Românii așteaptă contact vizual – o privire poate da mai multă încredere decât pot transmite câteva cuvinte reci citite cu ochii lipiți de hârtie. Un zâmbet, o strângere de mâna…respect doar atât.
Respect pentru cei care și-au dat viața să ne asigure ce avem astăzi. Respect pentru tradiții și cultură. Respect pentru semeni și pentru întreaga societate.
Mică e unirea dar mare e încrederea că viitorul poate fi mai prietenos cu noi toți!
