O noapte de iarnă
E noapte și ninge în șoapte,
Cascade de voci se preling peste case
Și-mi dau vești despre ierni de departe,
Și-mi dau gânduri din zăpezile albastre…
Mă ninge pe frunte cu flori de zăpadă,
Prin gene văd fulgii dansând,
Coline de îngeri la ceasuri de taină
Colindă mânate de vânt…
Mă ninge pe creștet cu buchete de nea,
Din neaua ce vine din ierni prea bătrâne,
Omătul sclipește ca o stea
E steaua ce naște doar basme cu zâne.
Oceane de alb pe pământ pân\”la cer
Se-nhoresc în cadențe nebune,
Icoane de sfinți mă privesc din eter,
Prin iarna aprinsă de ger…
Preot
Emil Cărămizaru
